|
Breve antología de la Poesía rumana contemporánea
(Última entrega)
Rodica Grigore*
(Versión al español y presentación)
Marin Sorescu (1936-1996). Uno de los poetas rumanos más traducidos en diferentes lenguas y muy conocido en el extranjero. Su primer libro de versos, Poeme (Poemas, 1965) lo destaca como uno de los escritores más importantes de su generación. Pero Sorescu prefiere seguir un camino muy diferente y poco conocido en el contexto de la poesía rumana: el derrotero de la parodia poética. Su lírica está profundamente dominada por una visión lúdica o irónico-fantástica de la realidad. Acento muy evidente en poemarios tales como Moartea ceasului (La muerte del reloj, 1966), Tineretea lui Don Quijote (La juventud de Don Quijote, 1968), los cuales le aseguran su prestigio y una gran audiencia. En estos textos, el poeta parece decir, en cada uno de sus versos, que todo puede ser “prise à la legere”, incluso la poesía misma...
Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiinţei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna şi stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi,
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi-am fost frumos…
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore.
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.
Enfermedad
Doctor, siento algo mortal
aquí, en la región de mi propio ser.
me duelen todos los órganos,
en el día me duele el sol
y en la noche la luna y las estrellas.
Siento una punzada en una nube del cielo,
exactamente en la que hasta entonces no había marcado
Y me despierto cada amanecer
con una sensación de invierno.
En vano he tomado medicinas de todo tipo,
odio y amo, aprendí a leer
e incluso leí algunos libros,
hablé con la gente y pensé,
fui bueno y guapo…
Todas esas cosas no han hecho ningún efecto, doctor.
y he gastado en ellas muchos años.
creo que un día me enfermé de muerte;
el día
que nací
Capriciu
În fiecare seară
Strâng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Şi le citesc versuri.
Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Dacă ştii cum să le aşezi.
De aceea
Eu mă emoţionez,
Şi timp de câteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.
Întâlnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.
În orice caz,
Înseamnă că fiecare
Ne-am făcut datoria,
Şi putem merge
Mai departe.
Capricho
Cada noche
cuelgo de mis vecinos
todas las sillas disponibles
y les leo versos.
Las sillas son muy receptivas
a la poesía
si sabes como colocarlas.
Por eso
me conmuevo
y por algunas horas
les cuento
todo lo bello que ha muerto en mi alma
mientras avanza el día.
Nuestros encuentros
de costumbre son sobrios
sin fervores
inútiles.
En todo caso
eso significa que cada uno
ha cumplido su deber
y que podemos seguir
nuestro camino.
Imn
Copacii au în loc de rădăcini
Sfinţi,
Care s-au ridicat de la masă
Şi-au îngenuncheat sub pământ
Pentru rugăciune.
Numai aureolele
Le-au rămas afară, -
Aceşti copaci,
Aceste flori.
Şi noi vom fi, la rândul nostru,
Sfinţi,
Rugându-ne ca pământul
Să rămână rotund şi binecuvântat
În continuare.
Himno
Los árboles tienen, en vez de raíces,
unos santos
que se levantan de la mesa
y se arrodillan debajo de la tierra
para rezar.
Solamente los nimbos
se han quedado afuera,
estos árboles,
estas flores.
Nosotros a la vez también seremos
unos santos,
rezando que nuestra tierra
permanezca redonda y bendita
para siempre.
Dansează
Dansează, suflete
Deschide uşa bibliotecii şi dansează
Printre atâţia bărbaţi foarte înţelepţi
Care şi-au lăsat capetele
Pe câte o carte
Ca pe o tavă a Salomeii.
Sunt prietenii tăi cei mai buni.
Şi toţi îţi spun acum să dansezi,
Pentru că numai tu mai poţi face mişcările
Începute de ei,
Şi frumuseţea jocului
Nu trebuie să se piardă.
Bailas
¡Baila, alma mía!
Abre la puerta de la biblioteca y baila
entre tantos hombres tan sabios
que han dejado sus cabezas
sobre los libros
como sobre la bandeja de Salomé.
Ellos son tus mejores amigos.
Y todos te dicen ahora que bailes
porque solo tú eres capaz de hacer todos los movimientos
que ellos empezaron,
y la belleza del juego
no se debe perder.
Am zărit lumină…
Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi ? Voinici ?
Cum o mai duceţi cu fericirea ?
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată…
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.
He divisado la luz…
He divisado la luz en la tierra
y nací yo mismo
para ver como estáis.
¿Sanos? ¿Valientes?
¿Cómo la pasáis con la felicidad?
Gracias, no me respondes.
No tengo tiempo para respuestas,
apenas puedo hacer preguntas.
Pero me gusta aquí.
Hace calor y esta bien
y hay tanta luz que
la misma hierba comienza a crecer.
Y aquella chica, ¡Eh aquí!
Me mira con su propia alma.
No, querida, no te molestes en amarme.
Sin embargo, solo tomaré un café.
Solamente de tu mano.
Me gusta cómo sabes prepararlo
muy amargo, de veras.
Semne
Dacă te-ntâlneşti cu un scaun,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un munte,
E semn rău, ajungi în scaun.
Dacă te-ntâlneşti cu carul mare,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un melc,
E semn rău, ajungi în melc.
Dacă te-ntâlneşti cu o femeie,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu o faţă de masă,
E semn rău, ajungi în sertar.
Dacă te-ntâlneşti cu un şarpe,
E semn bun, moare şi tu ajungi în rai.
Dacă şarpele te-ntâlneşte pe tine,
E semn rău, mori şi el ajunge în rai.
Dacă mori,
E semn rău.
Fereşte-te de acest semn,
Şi de toate celelalte.
Agüeros
Si te encuentras una silla,
es de buen agüero, llegas al paraíso.
Si te encuentras una montaña,
es de mal agüero, llegas en la silla.
Si te encuentras la Osa Mayor,
es de buen agüero, llegas al paraíso.
Si te encuentras con un caracol,
es de mal agüero, llegas dentro del caracol.
Si te encuentras una mujer,
es de buen agüero, llegas al paraíso.
Si te encuentras un mantel,
es de mal agüero, llegas al cajón.
Si te encuentras una serpiente,
es de buen agüero, se muere y tú llegas al paraíso.
Si la serpiente te encuentra a ti,
es de mal agüero, te mueres y ella llega al paraíso.
Si te mueres,
es de mal agüero.
Guardate de este agüero
y de todos los demás.
|
